Asociatia Umanitara "George Stefan"

Am asteptat asa de mult ca sa scriu ceva doarece am vrut sa scriu de bine despre aceasta galma. Dar….. din pacate nu am decat vesti proaste. Biopsia a aratat ca de fapt galma era o tumoare maligna care dupa ce a fost operata in septembrie a mai dat si o recidiva in ganglionii limfatici din zona. Asa ca ce sa zic. De joia trecuta am din nou cateter si acum sunt internat pe sectia de oncologie pediatrica la alt spital si de maine incep chemio terapia. Ma rog in fiecare zi sa ma fac bine ca sunt satul de spitale.

Doamne ajuta.

Iata ca dupa lungi asteptari revin cu ceva noutati. Cea mai mare noutate ar fi “GALMA”. Asa i-a spus tata.

Povestea galmei, pe scurt, ar fi asta :

In urma cu doua saptamani, la o baie, tata a simtit ceva tare la mine in burtica sub buric. Am fost la spital si cei de acolo m-au programat la un ecograf. La ecograf nu si-au dat seama ce e si m-au pus sa fac un “ecograf mai mare” (RMN). Dupa ce am facut acest ecograf mai mare medicii au decis sa imi scoata galma. Asa ca … uite ca sunt iar in spital si culmea chiar pe zona de boxe unde am facut transplantul. Mama zice ca “ii era dor tare de boxe”…. dar mie unul nu imi era. Sunt cam satul de spital dar ai mei zic ca nu avem ce face. …Ma gandesc eu la o solutie si scap..   Astazi m-am internat cu mama si maine dimineata cobor in sala operatorie sa imi scoata galma. Dupa, cica se sta cu stres ca trebuie sa ii faca biopsie (ce o fi si aia…). Oricum sper sa ies repede de aici si sa plec acasa. Sa nu stau mult prin spital.

In rest … ce sa zic. Imi mergea chiar bine. Nu mai luam cortizon, pielea arata bine, mancam cam de toate, puteam bea si un suculet ….   dar niciodata nu se stie ce iti rezerva ziua de maine. Ce sa mai zic?! Mergem inainte. Revin maine seara cu vesti despre cum a fost operatia si cum ma simt.

Sanatate si Doamne ajuta.

Iaca a venit si 2011. Nu prea credeam ca ma prinde prin Italia, dar…. vorba aia … socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.   Nu ca ar fi rau aici. Doamne fereste. Dar na….

In primul rand vreau sa va urez la toti un sincer La Multi Ani si multa multa sanatate.

Nu prea am noutati majore din punct de vedere al sanatatii mele. Aaaa…. ce am uitat. NU MAI AM CATETER. L-au scos ca sa il puna Mirunei sa se faca bine (asa mi-au spus ai mei dar eu stiu ca e vrajeala.  sssss … sa nu le spuneti ca stiu). Oricum chestia asta ca nu mai am cateter e un lucru mare. Dorm pe burta, fac baie, fac salturi de la distanta in pat… Si toate astea fara sa ma stresez. In rest ce sa zic?! Cam la fel. Doctorii au inceput sa imi scoata din cortizon si sincer ma rog in fiecare seara sa scap de el. Si eu si ai mei. Si toate astea datorita graftului cronic cu care am ramas pe piele. Chiar azi am fost la clinica si am facut analize si imunoglobuline si doamna doctor Gioia, cea care imi da mie calciu sa iau  , spunea ca o sa treaca dar e de durata. Poate dura si 5 ani. Oricum eu cred ca numai de Cel de Sus depinde. Doamne ajuta.

In rest …. ce sa zic…. A fost ziua lui mama. Sa ii dea Dumnezeu sanatate si putere ca tare mai are grija de mine.

In decembrie a venit Mos Craciun care mi-a adus multe jucarii si hainute. I-am promis ca nu o sa mai port pampers. Momentan nu prea ma tin de cuvant dar ssss sa nu mai spuneti poate va aude. Sigur pana cand vine data viitoare renunt eu la pampers. Dupa, a fost ziua lui tata. A mai trecut un an peste el. Ce sa ii faci… Bine ca inca mai are rabdare sa se joace cu mine. Ne jucam si cu jucarii dar mai mult pe laptop, pe net, pe ‘joculet’ si pe orice alt gadget pe care il am la indemana. Simt eu asa ca in cativa ani ii dau ceata in materie de calculatoare. Deja a aruncat o vorba ca la 4 ani imi ia primul laptop  dar eu unul nu cred ca mai rezista pana atunci pentru ca mama a ramas fara laptop (E CA SI AL MEU. EU IL BUTONEZ.  ) Radem glumim dar in ultimul timp mi-am cam luat interdictie la toate astea. Cica sa mai ies pe afara sa ma ‘misc’ pentru ca m-am ingrasat. De parca tata nu ar fi gras. Eu ies ca nu pot sa ripostez dar mie tot mai mult imi place in casa la ‘butoneala’. Dupa ziua lui tata a venit revelionul. L-am facut acasa impreuna cu ai mei, cu Iulia – prietena mea de la Bacau, parintii ei, balena si sotia balenei, foca si sotia focii. Balena si foca sunt doi prieteni de alor mei: Lucian si Silviu. Asa se alinta ei si mie unul imi place. Am retinut imediat cum sa ii chem: Fffoca si ..iena. Ne-am jucat, am mancat ceva, am dat artificii si gata: a aparut anul 2011.

De incheiere ce sa spun?! Va urez un an mai bun. inca odata multa sanatate si sa ne vedem cu bine acasa in Romania. La bubu si buna , buna de la Piatra, Shreck, Sasu si toata gasca. Doamne ajuta.

PS: Sa nu uit. Revin cu poze si filmulete de la toate astea. Pe cuvant.

Iaca trecu si luna septembrie. O luna destul de plina de altfel. Sa incercam sa o luam cronologic.

Pe 6 a fost ziua mea. Am facut 3 ani.   Mami si cu tati mi-au facut cadou de ziua mea o ‘zanaaaa’….. ‘Zana’ s-a jucat, a dansat, ne-a pictat……pe scurt a reusit, in cele 2 ore si jumatate cat a stat cu noi, sa ne binedispuna pe noi copiii dar totodata si pe cei mai mari. Aici sunt cateva poze de la eveniment:http://picasaweb.google.com/103192185939290221141/ZiuaLuiStef3ANI#

Pe 17 am facut un an de la transplant. Uau. Ce repede a trecut timpul. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt destul de bine. Am graftul acesta cronic dar ma rog, si sper din suflet,  ca intr-o zi sa imi treaca pana la urma. Inca iau o tona de pastile, din care 3 imunosupresoare, dar se pare ca nu prea am ce face. Tot incearca doctorii sa imi scoata cortizonul dar cum imi reduc doza putin cum ma inrosesc iar pe piele. Doamne ajuta.

Pe 28 a venit … Miruna.   Ea este din Ploiesti si are 9 ani (in noiembrie 10  ) si trebuie sa faca acelasi transplant pe care l-am facut si eu: adica de la mama. Imi place foarte mult de ea, de mama ei si de tatal ei. Ne jucam si ne intelegem foarte bine chiar daca este mai mare ca mine. In scurt timp o sa pun poze si cu ea sa o cunoasteti mai bine.

Cam asta fu cu luna septembrie. Pe scurt asa….

Acuma … ce sa spun …….

Maine este o zi destul de ciudata pentru noi toti, sau cel putin pentru mine. Este ziua in care prietenul meu Andu face transplantul…, si totodata este ziua in care prietenul meu Matei pleaca acasa in Romania.   Asta dupa aproapte doi ani de cand a venit aici in Italia sa se faca bine. Si … Dumnezeu a facut o prima minune: Matei este bine.

Probabil, asa le-a potrivit El, Cel de Sus, ca aceste doua lucruri sa se petreaca in aceeasi zi.

Eu ce pot sa mai spun?! In primul rand ii doresc lui Andu ca ziua de maine sa fie un nou inceput pentru el si pentru parintii lui, Ina si Manu, sa treaca cu bine peste acest hop si sa se faca sanatos. Doamne ajuta.

Lui Matei ii doresc in primul rand…. sa nu il mai vad pana in decembrie cand e programat primul lui control.  Nu ca nu as vrea …. dar …intelege el. Asa ca … multa sanatate ‘dinozaure’ si numai bine.

Va las acum. Sper ca ati inteles ceva din ce am scris acum si revin cu aceeasi promisiune, ca in trecut: ca o sa incerc sa scriu mai des.

Noapte buna.

Stefy.

De cand nu am mai scris s-au intamplat destule. In primul rand am fost diagnosticat cu graft cronic. Adica ceea ce am pe piele s-a cronicizat. Din cate am inteles nu exista o terapie anume pentru acest graft. Exista mai multe medicamente, imunospresoare, care trebuiesc incercate pentru a vedea care merg pentru mine. Medicii mi-au introdus un alt medicament Cellcept dar nu prea a avut efect, asa ca…. nu am scapt de cortizon.   De doua saptamani iau cate doua pastile de cortizon pe zi si se vede. Imi merge mai bine cu pielea. Acum ma rog ca atunci cand o sa il scoata din nou sa nu am aceleasi probleme ca alte dati. Am inteles ca acest graft cronic se trateaza dar ca poate dura destul de mult (chiar si un an sau 3). Oricum, cu credinta in Dumnezeu se va rezolva.

Acum sa trec la noutati mai vesele.   In urma cu doua saptamani a venit Bubu de la Bacau si Shreck. Ultimul este Cristi, unchiul meu dar mie imi place sa ii zic Shreck. Au venit si ne-au adus (lo)”ganul” lui bunicu si au luat masina noastra. Aceasta deoarece am inteles ca la a noastra expira leasing-ul …. ce o mai fi si ala. Cu toate ca au stat numai 2 zile m-am bucurat tare mult. Aici sunt niste poze cu Bubu si Shreck:http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/BubuSiShreck#

Alta noutate ar fi ca weekend-ul asta am fost cu mama si tata in Parcul National Abruzzo. Cu toate ca pe final am cam racit   a fost foarte frumos. Am vazut ursul, cerbul, m-am plimbat cu o caruta pana la o ferma de animale unde am vazut o multime de animale domestice. Aici sunt poze din acest weekend: http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/ParculNationalAbruzzoPescasseroli#

Va las. Revin acusica … ca doar vine ziua mea si sigur o sa am ce povesti.

Noapte buna.

Sunt asa de bucuros…. Ieri a venit buna de la piatra. Ma mai iau si eu cu altcineva. Adevarul e ca eram ca satul de ai mei parinti. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, parintii mei sunt deosebiti si imi fac toate mofturile, dar parca voiam si eu sa ma joc cu altcineva, sa mai invat altceva de la altcineva. Si acum acel altcineva e buna de la piatra. Ma joc cu ea, numar, citesc, mananc, dorm, … de toate. Adevarul e ca asteptam de mult aceasta clipa.

In rest… ce sa spun. Multumesc lui Dumnezeu, starea mea e stabila. Am acea problema cu pielea, acel graft care cica acum e cronic, dar in rest sunt bine. Sper sa treaca si aceasta problema cu pielea si sa nu mai am restrictii la mancare si altele.

Totodata multumesc lui Dumnezeu ca prietenul meu Matei a iesit din spital si ca este bine. Cu credinta si cu incredere in EL toate se rezolva. Trebuie sa avem incredere si …… uite ca se mai intampla si minuni. Acum ma vad cu Matei aproape in fiecare zi sa ne jucam. Ne mai certam noi asa…. dar de… asta pentru ca suntem doua carectere puternice. 

In rest ce sa mai spun?! Astept sa vina Andu si MMMhhh (Marius — tatal lui Andu — febletea mea) de acasa (acum sunt plecati pana in Romania) sa facem trupa completa.

Am mai pus si niste poze. Astea sunt de la ziua lui Matei http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/ZiuaLuiTiMatei# , astea de la ziua lui Bebi (Sebi — dar asa ii spun eu) http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/ZiuaLuiBebi# si astea de azi cand am fost cu ai mei sa ii aratam bunicii vestigiile Romei http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/Bunicaaaaaaaaaa#.

Sanatate si Doamne ajuta.

Probabil ca trebuia sa denumesc acest articol “Din an si dupa Pasti”. Asa am ajuns sa scriem despre noi. Nu mai spun ca o sa scriu mai des ca se pare ca nu prea pot sa fac asta. 

O sa incerc sa fiu scurt si sa dau mai multe detalii joi cand vin de la controlul saptamanal pe care il fac la clinica.

Luna ianuarie a fost linistita. Mergeam la spital cum merg si acum pentru analize saptamanale. La sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lui februarie am mers mai des la clinica deoarece medicii au observat din analize ca s-a activat virusul Ebstain Barr. Asa ca pe 5 februarie am facut prima doza de terapie cu Rituximab si pe 6 m-am internat deoarece aveam febra. Am stat in spital doua saptamani timp in care am facut terapie cu antibiotice, antivirale, rituximab, etc. Dupa primele doua doze de Rituximab virusul ajunsese la o valoare care nu mai necesita terapie dar am mai continuat sa fac inca doua dati terapie. Deci in total 4. Scriu mai in detaliu deoarece mai incolo o sa va spun si povestea prietenului meu Matei la care aceasta terapia nu a dat rezultatele scontate. 

Dupa ce am iesit din spital, pe data de 18 februarie, am facut pe 25 februarie a 4-a doza de terapie si am continuat sa iau o gramada de pastile si siropuri acasa. Pe la jumatatea lui martie doctorii au incercat sa imi reduca brusc cortizonul pe care il luam si mi s-a reactivat GVHD la piele, boala de care credeam si speram ca am scapat. Asa ca m-am umplut de bube si pete rosii si atunci cand m-au vazut doctorii s-au cam speriat si mi-au triplat terapia. Acum sunt mult mai bine la piele dar continuii cu terapia forte. Din cate am inteles valorile virusului ar fi negative ceea ce este foarte bine. Deci joi merg la spital pentru analize si revin cu detalii despre mine.

Acum sa va povestesc putin si despre prietenul Matei care, din cate inteleg, mai are de tras inca. Pe data de 8 ianuarie s-a internat in spital cu acelasi Ebstain Barr dar cu un numar mai mare de copii ale virusului. Faceam impreuna aceasta terapie cu Rituximab pentru virus. In schimb el a facut 8 doze, cantitate care este maxim aprobata de catre medici, si tot nu a scapat de acest virus lucru care a complicat lucrurile. A fost mutat in regim de urgenta la alt spital, Bambin Gesu, spital care este de pediatrie. A fost operat de doua ori, odata pentru ca avea intestinul subtire perforat si o data deoarece avea o sangerare la stomac. A stat la reanimare, la chirurgie, acum este internat la sectia de oncologie deoarece a fost diagnosticat cu limfom non-Hodgkin. Intre timp a facut doua doze de limfocite de la donator, mama lui, terapie care este singura ramasa ca sa elimine acest virus. Din cate am inteles virusul este in scadere si ne rugam la Dumnezeu sa ajunga la 0 sa nu il mai supere pe Matei. Norocul lui, daca putem spune asa, este ca medicul sef de pe oncologie este un medic foarte bun specializat pe ceea ce are el; pe langa asta, Matei are o mare calitate: este un luptator. Si nu in ultimul rand are doi parinti care cred in el si ii sunt alaturi ca sa treaca peste toate greutatile si bolile.

Matei, eu abia astept sa iesi din spital sa ne jucam impreuna si sa imi arati toate ‘smecheriile alea’ cu trenurile Thomas. Suntem alaturi de tine in aceasta grea incercare.

Doamne ajuta.

In primul rand vreau sa va urez la toti multa sanatate si un sincer la multi ani. Cu putina intarziere dar ….  mai bine mai tarziu decat niciodata.

Deci ….

In primul rand ……..m-am intalnit cu mosu’.   Prima oara la clinica si dupa a venit la mine acasa. Mi-a adus, pe langa altele, masina mare despre care tot imi vorbeau ai mei si pe care acum o conduc eu prin casa. Face cam multa galagie, dar … asta este. Respect programul de liniste si gata.

Sa va spun despre Mos Craciun. Este un nene batran, imbracat in rosu si care la clinica era putin mai inalt ca acasa. Eu zic ca treaba asta e de la faptul ca la clinica era fara sac si acasa a aparut cu doi saci care ii cam rupeau spatele. In fine….principal este ca mi-a adus ceea ce am vrut eu.

In rest…. nu mare lucru. Merg la clinica in fiecare zi de joi, pastrez aceeasi terapie, ies pe afara cu tata cand este frumos, mananc ceea ce imi face mama pentru ca este tare bun,etc.

Sa nu uit. Am mai pus niste poze pe picasa. Aici link-urile:

http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/IntalnireaCuMosCraciun#

http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/InParc#

http://picasaweb.google.com/george.bliderisanu/AltePozeDeLaClinicaSiDeAcasa#

Noapte buna, somn usor, sapte purici pe picior.