Ziua mea …
Stau si ma uit la baiatul meu cum doarme si ma gandesc ca a inceput ziua mult asteptata, ziua in care i se va face transplantul.
Ma gandesc la faptul ca suntem toti in spital. Eu cu baiatul in boxa si Nona in alta sectie pe acelasi etaj. Azi a donat maduva, a donat “speranta la o viata mai buna” pentru Stefan. De acum incolo depinde numai de Bunul Dumnezeu ce vrea sa faca. Sa speram ca o sa fie bine.
Ma uit la el cum mai geme prin somn si ma gandesc la ce o sa fie de acum incolo. Ma gandesc ca trebuie sa asteptam 20 zile ca sa vedem ca noua maduva lucreaza. Zile in care nu poti altceva sa faci decat sa te rogi si sa ai grija de el.
Ma gandesc la cata suferinta a indurat Stefan pana acum in numai 2 ani de viata si nu pot altceva sa fac decat sa sper si sa am incredere ca va fi altfel. Ma rog sa fie altfel. Doamne Ajuta.