Din an in Pasti
Probabil ca trebuia sa denumesc acest articol “Din an si dupa Pasti”. Asa am ajuns sa scriem despre noi. Nu mai spun ca o sa scriu mai des ca se pare ca nu prea pot sa fac asta.
O sa incerc sa fiu scurt si sa dau mai multe detalii joi cand vin de la controlul saptamanal pe care il fac la clinica.
Luna ianuarie a fost linistita. Mergeam la spital cum merg si acum pentru analize saptamanale. La sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lui februarie am mers mai des la clinica deoarece medicii au observat din analize ca s-a activat virusul Ebstain Barr. Asa ca pe 5 februarie am facut prima doza de terapie cu Rituximab si pe 6 m-am internat deoarece aveam febra. Am stat in spital doua saptamani timp in care am facut terapie cu antibiotice, antivirale, rituximab, etc. Dupa primele doua doze de Rituximab virusul ajunsese la o valoare care nu mai necesita terapie dar am mai continuat sa fac inca doua dati terapie. Deci in total 4. Scriu mai in detaliu deoarece mai incolo o sa va spun si povestea prietenului meu Matei la care aceasta terapia nu a dat rezultatele scontate.
Dupa ce am iesit din spital, pe data de 18 februarie, am facut pe 25 februarie a 4-a doza de terapie si am continuat sa iau o gramada de pastile si siropuri acasa. Pe la jumatatea lui martie doctorii au incercat sa imi reduca brusc cortizonul pe care il luam si mi s-a reactivat GVHD la piele, boala de care credeam si speram ca am scapat. Asa ca m-am umplut de bube si pete rosii si atunci cand m-au vazut doctorii s-au cam speriat si mi-au triplat terapia. Acum sunt mult mai bine la piele dar continuii cu terapia forte. Din cate am inteles valorile virusului ar fi negative ceea ce este foarte bine. Deci joi merg la spital pentru analize si revin cu detalii despre mine.
Acum sa va povestesc putin si despre prietenul Matei care, din cate inteleg, mai are de tras inca. Pe data de 8 ianuarie s-a internat in spital cu acelasi Ebstain Barr dar cu un numar mai mare de copii ale virusului. Faceam impreuna aceasta terapie cu Rituximab pentru virus. In schimb el a facut 8 doze, cantitate care este maxim aprobata de catre medici, si tot nu a scapat de acest virus lucru care a complicat lucrurile. A fost mutat in regim de urgenta la alt spital, Bambin Gesu, spital care este de pediatrie. A fost operat de doua ori, odata pentru ca avea intestinul subtire perforat si o data deoarece avea o sangerare la stomac. A stat la reanimare, la chirurgie, acum este internat la sectia de oncologie deoarece a fost diagnosticat cu limfom non-Hodgkin. Intre timp a facut doua doze de limfocite de la donator, mama lui, terapie care este singura ramasa ca sa elimine acest virus. Din cate am inteles virusul este in scadere si ne rugam la Dumnezeu sa ajunga la 0 sa nu il mai supere pe Matei. Norocul lui, daca putem spune asa, este ca medicul sef de pe oncologie este un medic foarte bun specializat pe ceea ce are el; pe langa asta, Matei are o mare calitate: este un luptator. Si nu in ultimul rand are doi parinti care cred in el si ii sunt alaturi ca sa treaca peste toate greutatile si bolile.
Matei, eu abia astept sa iesi din spital sa ne jucam impreuna si sa imi arati toate ‘smecheriile alea’ cu trenurile Thomas. Suntem alaturi de tine in aceasta grea incercare.
Doamne ajuta.