Asociatia Umanitara "George Stefan"

Iaca trecu si luna septembrie. O luna destul de plina de altfel. Sa incercam sa o luam cronologic.

Pe 6 a fost ziua mea. Am facut 3 ani.   Mami si cu tati mi-au facut cadou de ziua mea o ‘zanaaaa’….. ‘Zana’ s-a jucat, a dansat, ne-a pictat……pe scurt a reusit, in cele 2 ore si jumatate cat a stat cu noi, sa ne binedispuna pe noi copiii dar totodata si pe cei mai mari. Aici sunt cateva poze de la eveniment:http://picasaweb.google.com/103192185939290221141/ZiuaLuiStef3ANI#

Pe 17 am facut un an de la transplant. Uau. Ce repede a trecut timpul. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt destul de bine. Am graftul acesta cronic dar ma rog, si sper din suflet,  ca intr-o zi sa imi treaca pana la urma. Inca iau o tona de pastile, din care 3 imunosupresoare, dar se pare ca nu prea am ce face. Tot incearca doctorii sa imi scoata cortizonul dar cum imi reduc doza putin cum ma inrosesc iar pe piele. Doamne ajuta.

Pe 28 a venit … Miruna.   Ea este din Ploiesti si are 9 ani (in noiembrie 10  ) si trebuie sa faca acelasi transplant pe care l-am facut si eu: adica de la mama. Imi place foarte mult de ea, de mama ei si de tatal ei. Ne jucam si ne intelegem foarte bine chiar daca este mai mare ca mine. In scurt timp o sa pun poze si cu ea sa o cunoasteti mai bine.

Cam asta fu cu luna septembrie. Pe scurt asa….

Acuma … ce sa spun …….

Maine este o zi destul de ciudata pentru noi toti, sau cel putin pentru mine. Este ziua in care prietenul meu Andu face transplantul…, si totodata este ziua in care prietenul meu Matei pleaca acasa in Romania.   Asta dupa aproapte doi ani de cand a venit aici in Italia sa se faca bine. Si … Dumnezeu a facut o prima minune: Matei este bine.

Probabil, asa le-a potrivit El, Cel de Sus, ca aceste doua lucruri sa se petreaca in aceeasi zi.

Eu ce pot sa mai spun?! In primul rand ii doresc lui Andu ca ziua de maine sa fie un nou inceput pentru el si pentru parintii lui, Ina si Manu, sa treaca cu bine peste acest hop si sa se faca sanatos. Doamne ajuta.

Lui Matei ii doresc in primul rand…. sa nu il mai vad pana in decembrie cand e programat primul lui control.  Nu ca nu as vrea …. dar …intelege el. Asa ca … multa sanatate ‘dinozaure’ si numai bine.

Va las acum. Sper ca ati inteles ceva din ce am scris acum si revin cu aceeasi promisiune, ca in trecut: ca o sa incerc sa scriu mai des.

Noapte buna.

Stefy.

Print PDF